Regulile shooterelor first-person sunt in continua schimbare. Jocurile video unde esti implicat intr-un conflict armat iti permit aproape oricand gloantele se intetesc pe campul sa lupta sa te adapostesti in spatele unor pereti sau a unor saci plini de nisip pentru a scapa de atacul adversarilor. “Battlefield: Bad Company”, ultima aparitie pe piata a celor de la Digital Illusions CE schimba aceste concepte.
Interiorul unei cladiri nu mai este paradisul soldatilor care fug de ororile frontului.
Zidurile, sacii de nisip, gardurile si cam tot ce inainte era de neclintit acum vor cadea si ele, la randul lor, prada distrugerilor din razboi. Desi nu e jocul perfect, “Battlefield: Bad Company” schimba formula gameplay-ului jocurilor first person shooter al caror tema este cea a razboaielor.
Seria “Battlefield” a fost una mereu axata pe PC, mai degraba decat spre alte platforme. Odata cu “Modern Combat”, jocurile acestei francize au trecut si ele la versiuni pentru consola, insa abia odata cu “Bad Company” producatorii si realizarile lor pot fi cu adevarat remarcate.
Jocul urmareste povestea soldatului Preston Marlow, un recrut inrolat intr-o parte a armatei numita Bad Company, unde sunt adunati toti soldatii care nu se integrau pentru reintegrare.
Desi la inceput nu ai de facut nimic prea spectaculos, in afara de misiunile de cautare si eliminare a dusmanilor, motivarea acestor luptatori face un viraj de 180 de grade, atunci cand in ecuatie este inclusa posibilitatea imbogatirii subite.
E foarte interesant de vazut cum incadreaza cei de la Digital Illusions jocul in climatul politic plin de conflict al zilelor noastre. Mai ales daca iei in calcul faptul ca grupul de soldati din care faci parte in joc sunt aproape abandonati de comandantii armatei Statele Unite, inca de pe la inceput.
Jocul se dovedeste a fi unul foarte distractiv pentru ca, indiferent cat de agresiv e focul inamic asupra camarazilor, acestia vor gasi mereu un moment in care sa faca o gluma unii despre altii, in mijlocul iadului dezlantuit de razboi. Asta nu inseamna ca totul se va desfasura intr-un ritm mai lent decat cel alert, pentru ca in orice moment, ecranul iti va fi plin de activitate.
Acestea fiind spuse, e clar ca “Battlefield: Bad Company” nu doreste sa egaleze realismul brutal si drama pe care o poti trai intr-un joc precum “Call of Duty 4”. Astfel, te vei mai distra si pe seama sistemului de recuperare a vietii pierdute. Inca din primele clipe in care iti vei asuma rolul lui Marlow ti se va prezenta injectia cu viata fara de care nu ar trebui nici sa misuni prin joc. Un jucator il poate folosi pe un altul atunci cand acesta e doborat, si, dupa o doza de viata, victima se va putea angaja din nou in lupta cu sanatatea restaurata la maximum.
Desigur, va trebui sa astepti putin pana sa repeti prcesul, insa vei intalni momente in care nu vei face decat sa topai peste tot intepandu-te cu acul respectiv, imagini pe care reporterii CNN din zonele de razboi inca nu au reusit sa le imortalizeze in realitate.
Sistemul de respawn al lui “Battlefield: Bad Company” aduce putin cu acele camere cryo din “Bioshock”. In modul single player al majoritatii jocurilor first person shooter, moartea personajului e echivalenta cu resetarea nivelului si aducerea sa in punctul in care a salvat ultima data progresul. Nu e valabil si pentru “Bad Company”, intrucat aici reapari pe campul de lupta in plina actiune, acolo unde ai lasat totul, cu stricaciunile cauzate anterior inca prezente, iar cu victimele pe care le-ai semanat peste tot la fel de inerte ca si inainte. Desigur, jocul va fi mult mai usor de jucat datorita acestui sistem pentru ca viata personajului nu are o valoare foarte ridicata, el putand oricand navali undeva pentru a elimina niste dusmani, fiind sigur ca vor fi la fel de eliminati si cand va reveni printre cei vii.
Aspectele prin care “Battlefield: Bad Company” se diferentiaza total de alte jocuri ale genului sau apar atunci cand viata iti este pe terminate si hotarasti sa te retragi intr-o cladire pentru adapost. In cateva secunde totul se va transforma in moloz de la salva de tunuri de tanc, iar visul tau de a te ascunde de ororile frontului se vor dizolva imediat.
Desigur, poate exploziile si mersul luptelor nu ar avea un impact atat de puternic asupra jucatorului daca grafica si efectele sonore nu s-ar ridica la nivelul pretentiilor ideei acestui joc. Poate ca “Battlefield: Bad Company” nu e o capodopera din punct de vedere al graficii, insa, cu siguranta il vei indragi inca de prima data cand arunci o grenada langa un zid si trebui sa astepti ca praful si fumul sa se aseze pentru a vedea ruinele a ceea ce fusese o cladire candva. Din fericire, producatorul a reusit sa imprastie peste tot butoaie inflamabile si canistre cu benzina, asa ca nu vei ramane niciodata fara obiecte de aruncat in aer.
Pe de alta parte, din punct de vedere al efectelor sonore, “Battlefield: Bad Company” este cu adevarat unul din cele mai reusite jocuri video de pana acum, iar multumirile trebuie aduse sistemului audio High Dynamic Range care genereaza sunete diferite pentru fiecare arma si explozie in parte, totul avand personalitatea sa, de la tunurile uriase pana la cea mai mica farama de var a unui perete in timp ce se prabuseste.
Dialogurile purtate de personaje in joc sunt destul de vaporoase, mai ales ca Marlow e un om destul de retras, luand parte la acest conflict doar pentru ca nu avea ceva mai bun de facut, insa, desi foarte diferiti intre ei, soldatii au un scop comun: bogatiile care ii asteapta.
Cel mai mare neajuns al acestui joc e lipsa posibilitatii de a fi jucat in modul cooperativ. Atata timp cat echipa e compusa din 4 soldati, sigur te-ai gandit ca prietenii te pot insoti pe campul de lupta. Nu e cazul si in “Battlefield: Bad Company”, si e impardonabil in acest moment, cand conditiile favorizau modul cooperativ, iar tehnologia e la indemana oricarui producator.
Totusi, chiar daca din aceasta cauza modul single-player se impiedica, cel multi-player exceleaza la toate capitolele. Seria “Battlefield” e mai renumita pentru meciurile sale online decat pentru aventurile din single-player, iar “Bad Company” nu se abate mult de la aceasta regula. Pana la 24 de jucatori se pot intalni pe cele 8 harti in meciuri cu scorul inregistrat sau fara, fiecare cu locatii diferite pentru vehicule si propriile strategii de aplicat pentru obtinerea victoriei. Jucatorii isi pot alege unul din cele 5 tipuri de soldati perfect echilibrati, fiecare cu arsenalul sau si sculele necesare. Daca modul single-player ti-a facut cunostinta cu niste arme sau scule fantastice precum rachetele ghidate de laser si artileria de proiectile la telecomanda, abia in modul multi-player le vei folosi pe toate acestea.
Spre deosebire de atunci cand joci singur si gasesti tot felul de arme raspandite pe campul de lupta, in modul multi-player te vei supune unui sistem de progres si deblocare a unor arme din ce in ce mai puternice si mai eficiente. Injectia cu viata pe care Marlow o primeste inca de la primul pas in lupta trebuie sa fie deblocata in multi-player. La fel si artileria cu mortiere sau rachete si celelelte metode de a semana moartea.
De asemenea, se vor imparti si premii pentru cei mai buni tintasi, ucideri duble si alte realizari.
Utilizarea veiculelor in seria “Battlefield” e un alt aspect pozitiv al sau, iar in “Bad Company” acestea se intorc triumfant, astfel ca fie folosesti o barca, un buggy, un Hummer, tancuri usoare sau grele, experienta cu ele este una nemaipomenita, atat in single cat si in multi-player.
“Battlefield: Bad Company” este solutia perfecta pentru a elimina luni intregi de plictiseala, mai ales prin meciurile online pe care le pune la dispozitia jucatorilor. E zgomotos, arata bine si iti permite sa darami toti peretii, iar modul multi-player sta umar la umar cu oricare din cele mai bune shootere de pe piata.
